Pictează, copile, pe pânza vieţii tale, un tablou unic pe care să îl contemplezi cu o demnitate calmă şi cuprinzătoare la sfârşitul călătoriei tale pe acest Pământ.
Adu la lumina conştiinţei o poveste frumoasă, mai curajoasă şi armonioasă decât a strămoşilor tăi.
Porţi în tine istoria întregii tale familii, dar ai posibilitatea de a te „juca” în compoziţia cromatică cu lumini şi umbre care să îţi descrie propria călătorie în această întrupare.
Fă tot ce e mai bun pentru tine din ea, căci este o oportunitate unică.
Învaţă din greşelile noastre, păstrându-ţi respectul faţă de rădăcinile tale. Nu te reteza de la ele, căci prin ele curge spre tine seva vieţii tale. Soarbe-o cu recunoştinţă, ia-o ca pe un dar. Fă din ea sursă de hrană, nu de amărăciune. Fiecare dintre noi a plătit un preţ pentru a ţi-o transmite. Dar asta nu te îndatorează cu nimic. E suficient ca tu să faci tot ce e mai bun din ea.
Pe umerii titanilor dinainte-ţi te-ai clădit tu, cel de acum. Urcă, precaut şi curajos pe stâncile neamului tău, profitând de fiecare adâncitură, crăpătură şi cucereşte înălţimi nemaivăzute de niciunul dintre noi.
Hai, copile, curaj! Peste ani, nu vom mai fi niciunul dintre noi să îţi privim înălţimile, însă vor rămâne posterităţii urmele paşilor tăi pe Pământ care să amintească de trecerea noastră. Fă din această trecere o legendă.
Gustă din deliciul vieţii şi soarbe cu tărie deopotrivă şi amărăciunea ei, amintindu-ţi că este parte integrantă din a fi Viu.