Forta unui grup este aparte, intrucat sunt 11 factori psihologici prin care acesta contribuie la vindecare. Potrivit lui Irvin Yalom, aceştia sunt:
• Inducerea sperantei. Oamenii vin de-acasa cu un dram de speranta iar terapia de grup îi ajuta sa tina în viata şi să crească aceasta flacără si, mai mult, sa o faca sa crească, pe principiul: „Daca altii au reusit, poate voi reusi si eu”.
• Universalitate . Multi dintre cei care intra în terapie sunt covinsi ca numai ei au anumite probleme, gânduri si sentimente care îi tortureaza si le fac viata mizerabila. Însă la urma urmei, suntem toti oameni. Atunci când constatam ca si altii se confrunta cu aceleasi probleme, ne simtim parca mai usurati si mai capabili sa le facem fata caci, nu-i asa, „suntem cu totii în aceeasi barca”.
• Informarea: membrii grupului învată direct din activitatea grupului, despre viata psihica.
• Altruismul . Se spune ca „daruind, vei dobândi”. Oamenii se simt demoralizati si simt ca nu au nimic valoros de daruit celorlalti. Atunci când descopera ca pot fi totusi de ajutor, se simt revigorati si stima lor de sine creste.
• Recapitularea corectiva a relatiilor din familia de origine . Modul în care interactioneaza cu membrii familiei in care s-a nascut va ramâne engramat în mintea viitorului adult pentru tot restul vieti sale ca un model de interactiune cu toti ceilalti oameni. Atunci când fac parte dintr-un grup, oamenii au tendinta de a se raporta la ceilalti membri ai grupului într-un mod oarecum asemanator cu modul în care se raportau la parinti si frati. Când devii constient de felul în care îi tratezi pe ceilalti, de modul în care te raportezi la ei, atunci întelegi de unde provin multe din dificultatile prezente în relatiile cu acestia si, în consecinta, poti schimba ceva.
• Îmbunatatirea aptitudinilor de socializare . Un grup terapeutic este, înainte de toate, un grup social, în care mai multi indivizi interactioneaza respectând niste norme. Spre deosebire însa de alte grupuri sociale de care poate apartine cineva (de exemplu, grupul colegilor de munca), grupul terapeutic are niste reguli clare stabilite de la început, menite a facilita interactiunea onesta. Cea mai importanta dintre aceste reguli este oferirea de feedback , adica oferirea unei pareri oneste despre afirmatiile sau comportamentul celuilalt, ceea ce în alte grupuri se întâmpla arareori.
• Comportamentul imitativ .Adultii învata, ca si copiii, prin imitatie. Observându-i pe altii cum vorbesc, cum se comporta, cum îsi rezolva anumite probleme, noi toti putem învata de la ceilalti. Învatam de la cei care au mai mult succes în viata personala sau în interactiunile cu ceilalti, învatam de la cei pe care îi respectam, fie ei membri ai grupului sau psihoterapeutul care conduce grupul respectiv.
• Învatarea interpersonala .Individul îsi formează un concept de sine bazat foarte mult pe aprecierile celorlalti. Acest proces de învatare interpersonala este un proces continuu, ale carui baze se pun în copilarie, dar care continua de-a lungul intregii vieti. În terapia de grup, oamenii descopera modul în care obisnuiesc sa se raporteze la ceilalti, constientizeaza asteptarile pe care le au de la ceilalti si învata sa relationeze într-un mod mai realist si mai echilibrat, în care avantajele si dezavantajele relationale sunt mai echitabil distribuite.
- Coeziunea grupului . Oamenii se simt izolati de semenii lor, incapabili sa stabileasca niste relatii cu adevarat semnificative, care sa treaca dincolo de o interactiune de suprafata. Din pacate însa, sunt mult prea multi oameni lipsiti de prieteni. Avem nevoie de sentimentul de apartenenta, adica sentimentul de bine si de siguranta pe care îl avem atunci când ne stim parte a unui grup care ne protejeaza si ne valorizeaza.Coeziunea grupului se refera atât la suportul si incurajarile pe care un membru al grupului le poate primi din partea celorlalti participanti, dar si la feedback -ul onest pe care îl primeste si, la toate acele aspecte care contribuie la sentimentul ca „celorlalti le pasa.”
• Catharsis (eliberare). E bine stiut ca adesea confesarea necazurilor noastre catre prieteni, doctor sau preot, ne ajuta sa ne simtit mai bine. Numai ca aceasta forma de terapie nu ne ajuta numai sa scapam de „piatra de pe suflet”, dându-ne un sentiment de eliberare momentana, ci ne mai învata ca a exprima ceea ce simtim ne apropie de ceilalti.
• Factorii existentiali . Se refera la acceptarea de catre membrii grupului a unor adevaruri nu intotdeauna evidente, cum ar fi faptul ca durerea si moartea sunt inevitabile, ca indiferent cât de mult as încerca sa ma apropii de ceilalti sunt practic singur, ca viata nu are un sens daca nu îi dau eu un sens, ca am libertatea sa dau vietii mele orice sens doresc, ca eu si numai eu sunt responsabil pentru viata mea indiferent cât de mult ajutor cer si primesc de la ceilalti, etc. Acesti factori existentiali joaca un rol important în terapia de grup, ca si în cea individuala, întrucât reusesc, sau cel putin ajuta în acest sens, sa împace omul cu datele inexorabile ale existentei sale.