Igiena vietii

Complexitatea vieţilor noastre creşte exponenţial; reperele se renegociază; timpul parcă s-a comprimat în maratonul bifării interminabilelor liste de To Do.

Suntem în viaţă, iar Viaţa însăşi implică o necontenită metamorfoză. Odată cu ea ne transformăm şi noi. Deciziile valide la momentul t devin invalide la momentul t+1 când deja, atât noi cât şi circumstanţele se vor fi modificat.

Şi-atunci, în noianul de ecuaţii complexe cu atâtea necunoscute, în pleiadă de n combinaţii luate câte k, cum putem fi în echilibru în orice moment cu propria noastră viaţă? Cum o putem îmbrăţişa, cu zâmbetul pe buze, în acceptare a ceea ce a fost, ceea ce este şi cu privirea cutezătoare spre viitor?

Ei bine, echilibrul perfect nu este decât o iluzie. Un artefact al gândirii sistemice care contrazice naturaleţea şi imperfecţiunea aferentă condiţiei de om trăitor pe acest pământ. Şi nu iau în calcul aici vieţile “tunate”, gonflate într-un mod hidos şi artificial de către cei care – neacceptând fragilitatea şi imperfecţiunea echilibrului – se fereacă în turnul de cleştar al propriilor percepţii şi aspiraţii cvasi-incompatibile cu condiţia de om pe acest pământ.

Echilibrul este fin şi se clădeşte pas cu pas, aliniat la propriile valori şi în plin exerciţiu al autocunoasterii şi cunoaşterii, al acţiunii conştiente şi deplin asumate. Viaţa este ca mersul pe sârmă: o artă, o acrobaţie, un joc serios şi presupune curaj dar şi acceptare, precauţie, smerenie, demnitate.

Cum poţi jongla cu atâtea mingii deodată? Nu este oare o utopie?

Poate că da…sau poate că nu. În fond este un exerciţiu continuu de extindere conştientă a măiestriei. Într-adevăr, se întâmplă să oboseşti, pe alocuri mai scapi câte o minge sau două, însă o iei de la capăt şi decizi că de-acum – cu lecţiile aprofundate şi cu o doză de curaj nebunesc la pachet – minimizezi sau repari avariile, te sprijini pe propriile-ţi resursele şi….o iei de la capăt.

Nu este uşor, dar sunt alături de tine, pândind la tot pasul şi căutând împreună cu tine resursele pe care poţi miza.

Mi-ar plăcea să cred că în viitor, şi la noi, ca şi în occident, consultarea psihologului va fi o chestiune de igienă a vieţii, la fel că şi spălatul temeinic pe dinţi. Că oamenii se vor raporta la contactul cu un psiholog ca la o oportunitate.